MIC

Merg....
merg pe aleile pietruite,
pe sub copacii peste care un pictor intergalactic a stors tubul de tempera verde dupa ce trei luni i-a uitat in favoarea copacilor australieni..

Merg...
merg pe aleile pietruite
cu piatra care a fost si va fi inainte si dupa mine si ai mei pasi,
cu piatra pe care au calcat atatia:
copii cu ochii agatati la zmeul din vazduh,
adolsecenti furtunind din toata substanta lor,
adulti plimbandu-se cu un copil cu un alt zmeu,
bunici ce veneau si ei la plimbare....

Merg...
merg spre o bancuta
pe care s-au vorbit atatea:
despre jucarii de plus, mingi, creioane colorate,
scoala, teme, poezii,
ecuatii, vectori, arta,
petreceri, galaxii, CD-uri,
rochii, materie neagra, seriviciu,
iubiri, suparari, calculatoare,
tristeti si iarasi jucarii de plus...

Merg...
merg si simt ca dupa cel ce merge in spatele meu
se va aseza si el pe bancuta,
voi deveni si eu un substantiv,
cateva litere
intr-o lista cu de toate...

Deci merg...
merg...
merg si ma simt mic...