oglinda perfectă

suntem oglinda perfectă.
îţi zvâcneşte membrul stâng;
o mişcare spasmotică îl scutură şi pe al meu.
suntem dansul ce nu se poate dansa.
tu. eu. plus un egal...?
sunt umbra identică materiei luminate.
sunt mimul făr’ de cusur.
totul, la o singură rugăminte a ta.
acum, rugămintea este a mea.
dezleagă firul ce ruga ta, tu, sânge din care am eu sânge, l-a întins între tine şi mine.
legătura în plus. în surplus.
oglinda imită, nu naşte nimic nou, decât o imagine denaturată a realităţii.
tangoul se dansează prin completare şi nu imitare.

fii mulaj la sculptura mea.
fii rază şi Π la cercul meu.
fii numărul meu de aur.
dar dă-mi mie libertatea să fiu altceva. altcineva...
...decât tine!

TRADITIE...?

Am stat
Aplecat, garbovit,
Cu fruntea lipit
de lut si pietre ancestrale.
Cu nasul sprijinit
De apa care curge in directia
vantului ce nu intoarce frunza.
Cu gura iubind poamele.
Cu constiinta inradacinata in cotorul Bibliei.
Cu inima acasa.

Doamne feri' cand m-am (ra)sucit pe partea ailalta!