Am stat
Aplecat, garbovit,
Cu fruntea lipit
de lut si pietre ancestrale.
Cu nasul sprijinit
De apa care curge in directia
vantului ce nu intoarce frunza.
Cu gura iubind poamele.
Cu constiinta inradacinata in cotorul Bibliei.
Cu inima acasa.
Doamne feri' cand m-am (ra)sucit pe partea ailalta!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu