M-am trezit astazi stand in fata unei broscute, numarand banutii din portofelul meu negru pictat cu GREENPEACE. Nu-mi ajungeau....si m-a cuprins deprimarea. Doar imi doream atat de mult broscuta aceea, asa...verde, cu ochii mari, cu zambetu pana la urechile pe care oricum nu le are :) , broscuta aceea trebuia sa ma companieze la intoarcerea spre casa. Mi se parea indispensabila...iar apoi m-am gandit...De ce am eu oare nevoie de ea? Pentru a fi fericita? Aaaaah, deci de aceea ne dorim noi atatea...pentru a fi fericiti. De aceea vrem sa ne cumparam hainele preferate, pentru aceea senzatie nemaipomenita ce se cheama fericire. De aceea vrem sa fim cu tipul dragut si blond al carui nume si nici id de messenger nu l-am aflat inca, pentru a fi fericiti. Si pentru prima data, stand in fata broscutei, am inteles de ce imi cumpar acele verzituri hlizite care mie imi plac atat de mult...pentru a fi fericita :D
3 comentarii:
Bun.Asa deci? Broaste? Si cu ursii cum ramane?? =))
si mie imi plac broscutele si ursii; mai ales ursii panda:))
frumoasa poveste. ai mare dreptate. intr-adevar si eu am impresia ca broscutele sunt vesele tot timpul si rad mereu :X si sar de fericire... cele mai frumoase...
Trimiteți un comentariu