MIC

Merg....
merg pe aleile pietruite,
pe sub copacii peste care un pictor intergalactic a stors tubul de tempera verde dupa ce trei luni i-a uitat in favoarea copacilor australieni..

Merg...
merg pe aleile pietruite
cu piatra care a fost si va fi inainte si dupa mine si ai mei pasi,
cu piatra pe care au calcat atatia:
copii cu ochii agatati la zmeul din vazduh,
adolsecenti furtunind din toata substanta lor,
adulti plimbandu-se cu un copil cu un alt zmeu,
bunici ce veneau si ei la plimbare....

Merg...
merg spre o bancuta
pe care s-au vorbit atatea:
despre jucarii de plus, mingi, creioane colorate,
scoala, teme, poezii,
ecuatii, vectori, arta,
petreceri, galaxii, CD-uri,
rochii, materie neagra, seriviciu,
iubiri, suparari, calculatoare,
tristeti si iarasi jucarii de plus...

Merg...
merg si simt ca dupa cel ce merge in spatele meu
se va aseza si el pe bancuta,
voi deveni si eu un substantiv,
cateva litere
intr-o lista cu de toate...

Deci merg...
merg...
merg si ma simt mic...

Universul din creion [lirica moderna :>]

Uite o frunza,
uite o floare...
uite
iarba si copazi...
uite
ce univers am creat dintr-o bucata de culoare tare...

Daca suntem si noi oare experimente

dintr-un mic creion cerat?

Doar nota? [incercare de poezie moderna :-??]

Ciup coarda si se aude nota.....
si se aude ecoul notei...
si nu se mai aude nimic,
dar defapt
tu inca
o mai simti vibrandu-ti in tine...

ciup coarda...
se aude din nou nota...
dar
nu se aude oare mai mult decat nota?

In medie....

Este primavara. Este iarna. De fapt, este atat primavara, cat si iarna. Zilele umbrelelor tinute de paltoane alterneaza cu zilele maieurilor colorate. Cinci grade, urmate de douazeci si cinci. In medie avem de-a face cu o temperatura potrivita pentru primavara: 15 grade celsius. Chiar temperatura pe care o intalnim in cartile de geografie. Numai ca nu aceasta este temperatura reala....In viata reala nu ne confruntam cu medii, ci cu extreme. S-o fi alarmat natura cu privire la obiceiul nostru de a face media tututoror lucrurilor? Daca acesta este un mod in care sa ne arate fenomenul mediei la adevarata ei scara?

Clasici in viata ;))

Ies din casa in graba, pe scari punandu-mi caciula pe cap. Imi fac rotocol fularul in jurul gatului. Un pistrui de pe nas, zgribulindu-se la atingerea de gheata a intepatoarei ape reci, ma anunta ca va incepe sa ninga. Ma grabesc sa prind tramvaiul. In tramvai e mai frig decat afara. Manele la telefon fac din tramvai un camp audio-electric in miscare. Cobor. Primesc un bulgare in fata de la colegii binevoitori. Trec orele de curs, in pauza batandu-ne cu zapada....la sport chiulim si ne ducem la patinoar. Se intuneca. Ma culc...maine e o noua zi de iarna.
Monotonia iernii e intrerupta insa de verdele care razbeste pe ici pe colo, pe sub zapada. A venit primavara!!!!
Ies din casa, tot in graba, tot fara caciula pe cap, dar de aceasta data imi scot caciula dupa primii trei pasi; doar nu o sa ma opun insistentelor soarelui de a imi da un sarut in crestetul capului...Pistruii de pe nas se bucura; tandretea dintre soare si pielea mea cea alba le va aduce noi fratiori, ce vor imparti cu vechii „locuitori” fata mea. Ma grabesc sa prind tramvaiul, a carui prezenta o voi simti inainte sa il vad; calatorii rafinati ce asculta „clasici in viata” (Salam, Parizer si toata gashka de mezeluri made in The Rromi Ferentari Headquarters.) au grija de asta. In statie nu mai vad ambalaje de Nurofen, Coldrex, pachete de servetele sau cameramani care filmeaza o noua reclama pentru un medicament anti-raceala. Vad o doamna mai plinuta, cu par brunet impletit, vanzand ghiocei. Ce supriza! Cumpar Ghiocei pentru toti prietenii mei. Da, Ghioceii....sunt mult prea importanti pentru a le scrie numele cu litere mici. Urc in tramvai, suport acorduri de sintetizator, cobor. In fata scolii....biciclete!!! Carevasazica, deja vin oamenii cu „bicla” la scoala!!!! Intru la ore, in pauze delectandu-ma cu o carte cu pagini ingalbenite. Ultima ora: sport. Chiulim. Mergem in parc J Ne intoarcem seara tarziu dupa ce am facut schimb de biciclete, am argumentat apartenenta la gen a Baltagului si dupa ce am desenat inca 10 pagini in caietul de schite. Ajung acasa franta. Ma culc....maine e a doua zi de primavara.

Oh...primavara

De-abia astept primavara.....Mirosul de verde. Culoarea de simfonie in sol major. Sunetul de ghiocel. Toate aceste ganduri, mirosuri, muzici si senzatii se topesc invadandu-mi trupul ca zapada care, transformata in apa, hraneste primele pete de verde cu lichidul racoros atat de necesar vietii.
Primul buchet de ghiocei. Prima esarfa racoroasa, dupa fulare groase si calde. Primii pasi de aleea din Gradina Japoneza, alee despre care am din nou certitudinea ca este din piatra, la fel ca in fiecare an. Prima panza pictata cu geamul deschis. Prima carte citita la soare in parc.
Singurele secunde din tot anul in care inima reflectiei mele din Taramul unde este intotdeauna anotimpul potrivit bate la unison cu cea a mea, o aglomerare de materie organica ce se bucura de sosirea primaverii. Oh, primavara....

broscuta sau calea spre fericire

M-am trezit astazi stand in fata unei broscute, numarand banutii din portofelul meu negru pictat cu GREENPEACE. Nu-mi ajungeau....si m-a cuprins deprimarea. Doar imi doream atat de mult broscuta aceea, asa...verde, cu ochii mari, cu zambetu pana la urechile pe care oricum nu le are :) , broscuta aceea trebuia sa ma companieze la intoarcerea spre casa. Mi se parea indispensabila...iar apoi m-am gandit...De ce am eu oare nevoie de ea? Pentru a fi fericita? Aaaaah, deci de aceea ne dorim noi atatea...pentru a fi fericiti. De aceea vrem sa ne cumparam hainele preferate, pentru aceea senzatie nemaipomenita ce se cheama fericire. De aceea vrem sa fim cu tipul dragut si blond al carui nume si nici id de messenger nu l-am aflat inca, pentru a fi fericiti. Si pentru prima data, stand in fata broscutei, am inteles de ce imi cumpar acele verzituri hlizite care mie imi plac atat de mult...pentru a fi fericita :D