carturesti >:D<

Am ghiozdanul negru, cu aspectul ala moale, colorat cu ate din trusa de cusut a bunicii si pictat de catre eul meu artistic in spate. Am tenisii, tenisii cei negrii cu „mate” cu dungi, cu buline aplicate si cu sireturi asortate in picioare. Am tichia, tichia mea rosie ca de salata, tichia rosie care, paradoxal, aduce aminte de Pantera Roz, in cap. Am toate lucrurile mele unice pe mine, defapt, toate lucrurile de pe mine sunt unice. Cu umbrela din plastic in buline, cu esarfa groasa si colorata la gatul de care atarna o omida din lut, cu „eul meu” definit de lucrurile pe care le port, cu acestea ma indrept spre Carturesti, unde, rasfoind albumul cel gros cu pagini lucioase al lui Chagall, voi sta la o masa, band ceaiul caldut sunday morning. Carturesti...locul unde nimeni nu se uita la tine urat daca in mansarda, in ceainarie, sau oriunde, te asezi pe jos sa rasfoiesti o carte...locul unde nimeni nu uita la tine urat daca stai timp de o ora si asculti toate cd-urile cu muzica traditionala din lume, pe care evident ca nu ti le poti permite, sau, chiar daca ti le permiti, nu vrei sa strici bucuria de a le asculta intr-un loc atat de placut....Carturesti....acolo nu te injura librarii, sau „carturescienii” daca ii pui sa dea jos o carte despre arhitectura de pe raftul cel mai de sus, carte pe care se vede dupa fata ta ca nu o vei cumpara....In astfel de locuri de simti bine fiind cine esti...te simti bine cu tine insuti....te simti bine ca esti mai „ciudat”....Carturesti...locul unde oamenii te respecat pentru ca esti „ciudat”, pentru ca esti unic!!!